Jacques ANCET

...
Je cherche encore. Entre ombre et lumière
l'instant s’est arrêté. Quelqu’un bâille.
Dans la mémoire le vent remue.
L’arbre et le piquet n’ont pas bougé.
De l’un à l’autre vont des corneilles,
un visage, un cycliste, un oubli.
On a perdu la main et le jour
n'est plus sur la vitre qu’un voyage,
un peu de poussière étincelante.


Circu sempri. Tra umbra è luci
a stunda s’hè ferma. Calchissìa surrachighja.
In a mimoria u ventu bruddica.
L’àrburi è u picchettu ùn ani cambiatu locu.
Da l’unu à l’altru pàssani i corba,
un visu, un siclistu, un sminticu.
S’hà persu a mani, è u ghjornu
ùn hè più nant’à u vetru ch’è un viaghju,
un pocu di pulvariccia luccichenti.


...

...

Que la main s’ouvre et le monde avec.
Que tout s’y pose, que tout se change
malgré la mort en cette lumière
toujours vivante. Que les yeux brûlent
à leur propre feu, que le regard
devienne ce vide des images
où chaque chose trouve sa fin
et son commencement. Que tes mots
remplissent ma bouche, me déchirent.


Chì a mani s’aprissi, è u mondu attempu.
Chì tuttu ci si punissi, chì tuttu cambiessi
malgradu a morti in quidda luci
sempri viva. Ch’iddi brusgèssini l’ochja
in lu so propiu focu, chì u sguardu
divintessi ‘ssu biotu di l’immàgini
induva ugni cosa trova a so fini
è u so cumminciamentu. Chì i to paroli
m’impiìssini a bucca, mi spizzèssini.

...

in - Diptyque avec une ombre - Arfuyen, 2005.

...

trad. Stefanu Cesari D.R. puesia corsa poesie corse poesia corsa

technorati tags: