Evidenti



a dalla nant’à u puzzu. in a rimigna.
l’ acqua resa à a so inasistenza. evidenti.

sò daret’ à tè l’ochji grisgi. se tu ci pensi, ùn li vidi micca.
solamenti in ‘ssa sintenza chì sona : « sè com’è quiddu ch’ùn ci hè più. »

un ghjornu, falta a mani, nanzi tuttu. eccuti abbandunatu
un pedi ‘n a vadina, l’altru immaginighja a strada. a pulvariccia : a so lingua.
sin' à a casa in una longa parola sola. itinerariu. par siccà l’odori di i casciàpuli morti.

u pantanaghju ‘llu babbu. par lacà lu. è puri.
hè sempri a stessa acqua chì curri. ghjacciata. evidenti.







la dalle du puits sous le chiendent.
l'eau rendue à son inexistence. évidente.

les yeux gris sont derrière toi. si tu y penses, tu ne les vois pas.
seulement dans cette phrase qui pèse : tu es comme celui qui n’est plus (là)

un jour la main faillit, avant tout. te voilà abandonné
un pied dans la rivière, l’autre imagine la route. la poussière :sa langue
jusqu’à demeure en un long mot. seul. itinéraire. pour sécher l’odeur des feuilles mortes.

la fondrière du père. pour la quitter. et même.
c’est toujours cette eau qui court. glacée. évidente.


...

...

Stefanu Cesari D.R.
technorati tags: poesie corse puesia corsa poesia corsa
del.icio.us tags:

Martin ZIEGLER

...

maintenant que le soir s’incline
plus
vite sur les feuilles
et tombe sur le chemin encore
noir
au loin et moins vite

sur ce qui disparaît
contre l’insistance des murs

tout est uni et sans front les arbres
dans leurs habits d’éclair
la rivière tente une route

...

avà chì l’abbrucà si china
più
prestu nant’à i casci
è cadi nant’à u straddonu sempri
neru
culandi è menu prestu

nant’à ciò chì sparisci
contr’à l’insistenza ‘lli muri

tuttu hè unitu è senza fronti l’arburi
in i so panni d’arcìndita
a vadina prova una strada



...

...

vers qui penche le silence
où décline

bois (ni amer
ni ligne
sur la langue)
et sème

à partir de la marche


...............................il y a un endroit
...............................d’où la terre
...............................fait ventre

...

versu qual’ pendi u silenziu
induva cala

legnu (ne amaru
ne ligna
nant’à a lingua)
è sumina

à parta da a marchja

..............................c’hè un locu
..............................dundì a tarra
..............................faci corpu

...

Martin Ziegler in Chemins à fleurs autrement blancs Editions L. Mauguin

...

trad. Stefanu Cesari D.R.

...

le site des Editions Laurence Mauguin

technorati tags:

del.icio.us tags:

Joel BASTARD

...

Ci voli di sminticà i mani frischi. In ‘ssu piovitu chì duppia i casci. Passà davanti à a cucinara, chì riposa ghjacciata in a statina, incù un surrisu pà a ghjatta. U dossu tondu contr’à a porta ‘llu ghjornu. Lampà una bracciata di ligna ‘n u chjaravascu pà un focu più neru che i paroli. È sapè chì d’inguernu s’hà u frittu com’è d’istati in fondu di a frasa ‘lli vechji casi.


Il faut oublier les mains froides. Dans cette pluie qui double les feuillages. Passer devant la cuisinière, qui repose glacée dans l’été, avec un sourire pour le chat. Le dos rond contre la porte du jour. Jeter une brassée de brindilles dans le cahier pour un feu plus noir que les mots. Et savoir que l’hiver on a froid comme l’été au fond de la phrase des vieilles maisons.
...
...
...


...

Lacu sta pagina com’è lacu a vita. Incù un fruttu in bucca. U suchju chì mi cola ‘n a cannedda hè pà l’antichissimu curridori ‘llu mondu. Un orchestra ghjoca un baddu fughjitivu in l’onda. Com’è lacu a vita i braccia ‘n a to carri. U surrisu chì tu mi lasci aghjusta una truita in a lingua vadina.


Je quitte cette page comme je quitte la vie. Avec un fruit dans la bouche. Le jus qui coule dans ma gorge est pour le très ancien couloir du monde. Un orchestre joue une danse fuyante dans l’onde. Comme je quitte la vie les bras dans ta chair. Le sourire que tu me laisses ajoute une truite dans la langue rivière.



In - Se dessine déjà - Gallimard, 2002


Trad. D.R. Stefanu Cesari


Joel Bastard est l'auteur de Casaluna. son dernier recueil, publié en mars 2007. Ecrit depuis la pierre et l'eau, depuis les chemins de rivière nés du San Petrone.




Ludvik KUNDERA

...
...




Cunnoscu l’arburi, u cotru è u nivonu
po dassi l’aceddi
un pocu l’animali

Ghjungu
ghjustu à u zuddu

micca da culandi

Ùn cunnoscu micca l’acqua, i mascìni
A mùsica, difficilmenti
Certi volti, o’ tantu a fumaccia
L’oscurità mai

‘n a spiranza sprafondu

cunnoscu a nivi


...
Ludvik Kundera, in Tanti Stigmati, 1966.

...


Trad. D.R. Stefanu Cesari

...


illustrazioni : dittagliu di ---Hiver en Forêt--- Serge Fiorio

...
technorati tags: del.icio.us tags:

Sylvia PLATH


...
Crossing the water

Black lake, black boat, two black, cut paper people.
Where do the black trees go that drink here ?
Their shadows must cover the Canada.

A little light is filtered from the water flowers.
Theirs leaves do not wish us to hurry :
They are round and flat and full of dark advice.

Cold worlds shake from the oar.
The spirit of blackness is in us, it is in the fishes.
A snag is lifting a valedictory, pale hand ;

Stars open among the lilies.
Are you not blinded by such expressionless sirens ?
This is the silence of astounded souls.

...

Sylvia Plath, in Crossing the Water
...






Travirsendu l’acqua

Lavu neru, batellu neru, dui parsoni di carta, taddata, neri,
Sin’à induva si stèndini l’arburi neri chì sò quì à bia ?
I so umbri dèvini copra u Canadà.

Una pìccula luci filtra da i fiora d’acqua.
I so fogli ùn vòlini micca ch’e no ci spìcimi :
Sò rondi è ciatti è culmi à malcunsiglia.

Monda ghjacciati trèmani sutt’à a rama.
U spirtu di bughjura hè in no, hè ‘n i pesci.
Un cippu pesa una mani pàlida, d’addiu ;

Stiddi s’àprini ‘n i giddi di stagnu.
Ùn sè micca acicatu da ‘ssi sireni, cussì sprissiunati?
Hè u silenziu di l’ànimi stunati.

...

Trad. D.R. Stefanu Cesari

technorati tags: del.icio.us tags:

Rafael ALBERTI


También antes,
mucho antes de la rebelíon de las sombras,
de que al mundo cayeran plumas incendiadas
y un pájaro pudiera ser muerto por un lirio.
Antes, antes que tú me preguntaras
el numero y el sitio de mi cuerpo.
Mucho antes del cuerpo.
En la época del alma.
Cuando tú abriste en la frende sin corona, del cielo,
la primera dinastía del sueño.
Cuando tú, al mirarme en la nada,
Inventaste la primera palabra.

Entonces, nuestro encuentro



Rafael Alberti, in Sobre los Ángeles




Ancu nanzi
bè nanzi à a rivolta di l’ombri
è chì ‘n u mondu cadètini piumi infiarati
è chì un aceddu da un giddu pudissi essa tumbu.
Nanzi, nanzi chì tu mi dumandessi
u numaru è u locu di u me corpu.
Bè nanzi à u corpu.
In l’epica di l’anima.
Quandì tu apristi ‘n a fronti, micca curunata, di u celi,
A prima dinastia ‘llu sonniu.
Alora chì, cuntimplendu mi ‘n lu nudda
Invintasti a prima parola.

Tandu, u nosciu scontru.

...

trad. D.R. Stefanu Cesari

...
illustration: Des Anges, Etienne Delessert
...
technorati tags: del.icio.us tags:

À L'Inversu di i Sonnia

Quì, nant’à a me tarra, una mintìcula, dui, cussì pocu, si sfiàtani andendu u passu, par custruiscia u ghjornu ch’iddu fussi un antru spechju. Fighjulà à l’inversu ‘lli sonnia. Suventi c’hè a prima rena d’un strittonu sutt’à l’àstracu, l’àrgini rigulari. L’acqua, l’avìami sminticata, ci curri quand’idda pò. Ma si n’infutti di u nomu. Oghji c’importa l’altra parti ’lli sonnia. Ven’à dì guasgi nudda.





...
...
Au Dos des rêves
...
Sur ma terre, qui se brisent, deux ou trois idées fixes – pas grand-chose – pour faire le jour, à l’image d’un autre miroir. Regarder au dos des rêves. Il y a souvent le début d’un chemin sous le trottoir, sous la dalle. L’eau, on l’avait oubliée, l’emprunte quand elle peut. Elle – se souvient. Mais n’a que faire du nom. Aujourd’hui nous importe le dos des rêves. C'est-à-dire presque rien.


D.R. Stefanu Cesari
...

In a Niscintrìa 'llu focu

...
Ùn eri micca quidda che no cridìami
‘n a niscintria ‘llu focu
nisciun’ faccia – o puri i centu facci ‘ll’ ingannu

avarìami avutu a notti par dimora, senza tè
acquistati infini à ciò chì maturisci – è u tarrizzu
una ràcana d’animali ‘n a cannedda com’è un tancu

brusgendu – soca
u corpu – ìndittu – duva cùrrini l’òrigini

l’acqui pròssimi parlarani a noscia lingua

tal’ à tandu ‘n a niscintrìa ‘llu focu
pustiendu è ghjòvani, u silenziu ùnicu

par sfidà a boci ‘lli pianuri




...

...

Dans l'Innocence du feu

...
Tu n’étais pas celle que nous attendions
dans l’innocence du feu
sans visage trop de visages encore

nous aurions eu la nuit pour demeure, sans toi
familiers des épaisseurs pourrissantes
un dire d’animal planté au fond de la gorge

brulés peut-être
le corps en friche nourri d’hérédités

les eaux à venir auraient parlé notre langue

jusqu’à ce jour dans l’innocence du feu,
attentifs et jeunes, le silence seul
pour déjouer la voix des plaines

...
D.R. Stefanu Cesari
...

Nadejda MANDELSTAM



Lettara di u 22 uttrovi 1938 (mai mandata)

" Amori, mi mancani i paroli par scriva 'ssa lettara. A mandu in aria, cussì. Po dassi chì ghje ùn saraghju più quì quandi tu vultarè. Sarà l'ultimu ricordu chì tu t'avarè di mè… A vita hè longa. Ed hè difficiuli di mora sola, ò solu… Ma sarà po quissa a noscia sorti, no chì erami liati è sempri insembu? A ci saremu miritata 'ssa sorti, chì erami cateddi, ziteddi, è tu chì eri un anghjulu? Ma tuttu va. È ùn socu nudda. Nò, socu tuttu, ugni ghjurnata di toiu, a minim' ora, i vicu chjaramenti, com'è in un sonniu…Tè, in u me ultimu sonniu: ti compru calcosa in una buttega bughja ceca è tutta brutta. Socu à mez'à i stranieri, è dopu d'avè compru i me affari m'avicu chì ùn socu micca indù metta li, chì tu ùn ci sè indocu. Quandi ghje mi socu scittata, aghju dittu à Chjura: "Ossià si n'hè mortu". Ùn la sò si tu sè sempri vivu mà da po 'ssu ghjornu, aghju persu a to traccia. Indù sarè? Ùn la socu. Ùn la socu mancu si tu mi senti. Si tu sà quanti ghje ti tengu caru. Ùn aghju micca avutu u tempu di dì ti quant'è ti tiniu caru. È mancu ùn ci riescu à dì la oghji: ùn la faciu che à inghjargadunà: tu, tu… sè sempri incù mecu, ed eu salvatica cattiva eu chì mai ùn aghju sappiutu pienghja simpliciamenti avà piengu piengu piengu… Ó Sà, socu eu, Nadia, è tu, indù sarè?…"

Nadejda Mandelstam




Lettre du 22 octobre 1938 (jamais envoyée)

" Mon amour, les mots me manquent pour cette lettre... Je l'envoie dans l'espace. Peut-être ne serai-je plus là quand tu reviendras. Ce sera le dernier souvenir que tu auras de moi... La vie est longue. Qu'il est difficile de mourir seul, ou seule. Est-ce le sort qui nous attend, nous qui étions inséparables? L'avons-nous mérité, nous qui étions des chiots, des enfants, et toi qui étais un ange? Et tout continue. Et je ne sais rien. Mais je sais tout, et chacune de tes journées et chacune de tes heures, je les vois clairement, comme dans un rêve... Mon dernier rêve : je t'achète une nourriture quelconque au comptoir malpropre d'une boutique malpropre. Je suis entourée d'étrangers et, après avoir fait mes achats, je me rends compte que je ne sais pas où tu es. À mon réveil, j'ai dit à Chura : "Ossia est mort!" Je ne sais pas si tu es en vie mais c'est à partir de ce jour-là que j'ai perdu ta trace. Je ne sais pas où tu es. Je ne sais pas si tu m'entendras. Si tu sais combien je t'aime. Je n'ai pas eu le temps de te dire combien je t'aimais. Et je ne sais pas le dire maintenant non plus. Je répète seulement : toi, toi... Tu es toujours avec moi, et moi, sauvage et mauvaise, moi qui n'ai jamais su pleurer simplement, je pleure, je pleure, je pleure... C'est moi, Nadia. Où es-tu? "

Nadejda Mandelstam

...
in Contre Tout Espoir, 1972-1975, Gallimard

...

Ossip Mandelstam meurt dans un camp de transit près de Voronej, le 27 décembre 1938. Son oeuvre est traquée par la censure stalinienne. Nadejda apprendra par coeur la majeure partie des textes du poète, pour leur offrir un futur...

technorati tags: del.icio.us tags:

Paul CELAN

...
...


...
Chemins dans la caillasse d'ombres

de ta main


du sillon-des-quatre-doigts

que je fouille, j'extrais la

bénédiction pétrifiée.



Strittona 'n u pitricaghju d'umbra

'lla to mani


da u sulcu-'lli-quattru-dita

ch'è scavu, ni cacciu a

binidizzioni stantarata



extrait de Renverse du Souffle



(tradutu pà a me cumpagna, J. Rios

S. Cesari)



Pour en savoir plus sur Paul Celan : Vita è opara


à lire, l'excellent article de Enzo Traverso : Paul Celan et la poésie de la destruction


technorati tags: del.icio.us tags:

Tomas TRANSTRÖMER


À L'Aria aparta


Labirintu di fin' di vaghjimu.

À l'intrata 'lla furesta, una butteglia biota ch' hè stata ghjittata.

Intrata. A furesta com'è i stanzi di silenziu disbitati à quist' èpica.

Unipochi di trosta solamenti : com'è si calchissia bulicaia prudenti i casciàpuli, cù a punta 'lli dita

o com'è un càncaru, à chjichjulà pianu, 'n un fustu maiori.



A ghjaccina hà suffiatu nant'à i funga, sò invichjati.

Pàrini di 'ssi bascheri è 'ssi cosi ch'è no truvemu à cant'à i morti.


Eccu chì cala a notti. S'agisci di sorta.

È di ritruvà i so segna : l'attrazzu rughjinosu à mezu chjassu

a casa da quidd' altra parti 'llu lavu, d'anguli, russa è bruna, forti com'è un quatrettu di brodu.




in Accords et Traces ( Klanger och spar) 1966



(trad. di S. Cesari)




Tomas Tranströmer hè unu di i pueti svedesi i più impurtanti di i nosci tempa. Natu in u trent'unu, campa oghji ritiratu da u mondu, nant'à un'isula , trà i deci mila isuli di u so paesu...


pudeti ritruvà 'ssa puesia in l'antulugia

Baltiques, Oeuvres complètes 1954-2004, gallimard.



o suvità 'ssu ligami par sapè ni di più : tomas tranströmer, langage au-delà du langage.




Jean-François AGOSTINI


La mer remontée

je marcherai

(ivre en ce havre asséché)

Au chant de l’enclume
se mêleront
des mélopées marmoréennes
(supposons des ruines symphoniques)

Je ferai mon tour de ronde
à la lueur d’une araignée
et de sa toile éteinte


Sentinelle apatride
...
...
...



Ricuddatu u mari

Marchjaraghju

Briacu in quidd’ancia ‘lla stateria

À u cantu di l’alcudina
si mischiarani
melupei marmareiani
(supunimu certi ruvini sinfònichi)

Faraghju u me tornu di vardia
à u chjarori d’un ragnu
è di a so tela spinta


Sintinedda spàtria



(trad. di S. Cesari)

...

Jean François Agostini a publié à ce jour :

...
Contre-Jour, Les Presses Littéraires, 2005
Presqu'il, Les Presses Littéraires, 2006
Devenir un jour vent, Editinter Poésie, 2006

La Rive Adverse, AVL, octobre 2007

...

Une Poésie du dialogue immuable, de soi à l'autre ; une poésie aux mots du sable venus, parole debout, à la face du vent ; une poésie de l'attention extrême, à la présence, à la compagne, à l'éclair quotidien... la poésie en chemin, de celui qui ne voulait pas écrire courbé.
...

technorati tags: del.icio.us tags:

U Fiuronu

Fila di fumaccia
.
in l'umidu dormi
.
u fiuronu 'llu ficu
.

Petr MOTYL


Mai

Ochja castagni chì lucichighjani
u chjassu daret' à a casa

ùn eru mai eu nò
durmìu briacu di capu à nant' à a tola

'n una stretta periffèrica di calchì paesu
in istradda pà circà l'insegna
'llu u primu baru chì si prisenta

u chjassu daret' à a casa si copri d'acqua
'n a me mani : allumetti trosci.







Prestu Fattu

À Kendì, nanzi ch'iddu si vultessi parti
l'ani arrubbatu a bissicletta

a so moglia, chì un tempu si daghjìa à tutti
hè duvintata una mamma rispittata

arrubbata a bissicletta
alora chì, à a lestra, bii à u comptoir,

arrubbata a vita
alora chì 'nghjru à i barraccona
abbruchighja, culor' di zulfaru

nata par nudda è nienti a vita nova
Kendì, à u baru di Zalac
dumanda un antru bichjeri


Petr Motyl

del.icio.us tags:

Luigi BRESSAN

Luigi Bressan, unu di i pueti friulani i più attivi…Scrivi in dialettu nativu d'Agna, indù sò i so lochi di nascenza e di vita. Hà pubblicatu parichji raccolti, l’ultima in 2000, Vose par S, con prefazione di Franco Loi, Circolo Culturale di Meduno.
A so puisia circa di dì i cosi labili è scappaticci, una parola indefinita, chì si movi, senza narrativu, è laca uchjittà, quinci è culandi, intarugazioni, lochi, prisenti, passà, sinsazioni… a quasi-impussibilità à renda ‘n a parola u nodu nutturnu, iscinziali, ‘lla vita…

(traduzioni di S. Cesari)



Speto

Speto che calcossa me cjapa :
soto l’alba dai ocj scuri
el me pelo de paura
cresse te l’aria…
Vedo ‘na ruga traversare
la strada senzha saère,
senza podère gnente ;
el piopo, che da jeri
el buta ’e rame senpre
da ’a stessa parte.
E speto ancora, e speto...


Aspettu

Aspettu chì calcosa mi piddi :
sutt’à l’alba d’ochja scuri
è u me pilami di paura
cresci in l’aria…
Vicu chì una tampa traversa
a strada senza sapè
senza pudè nienti ;
u pioppu chì da arimani
piega i so rami sempri
da a stessa parti
Ed aspettu sempri, aspettu…






Cuando che ’a vita va distante
magare anche so ‘n canpo
gnancora parecjà
o delà do’ che ’e tenpeste
se sbate so l’ocjale del serìn
no ghe ze da spetare.

(cossa scùltii i osei in rota ?)

e po che ‘n’ antra ‘olta
la se ’assa carezhare,
cagna mai partìa
che ‘a man leca
e oni busìa
ghe spande zhùcaro ti’ ocj…

(chel zhigo alto de ala
conpagno e difarente
e perso
no ’l cata ’na paja da calarse)


Quandu a vita s’alluntanighja
ancu puri ‘n un chjassu
ch’hè statu allinzatu
o da culandi, indò chì i timpesti
si sbattini nant’à l’uchjali ‘llu sirenu
ùn c’hè da aspittà

(ma chì starani à senta l’aceddi accolti ?)

è po un’ antra volta
si laca carizzà
cagna mai partita
chì lica a mani
ed ugni nova bucìa
li sparghji zuccaru ‘n ochja…

(quiddu gridu altu d’ala
cumpagnu è diversu
è persu
ùn trova padda par ponasi)



Opari publicati da Luigi Bressan :
El canto del Tilio, Campanoto, Udine 1986
El Zharvelo e le mosche, Boetti, Mondovi 1990
Che fa la vita fadiga, Ed del Leone, Venezia, 1992
Maraeja, Monterotondo, Roma 1992
Data, Cominiana, Padova 1994
Vose per S. , la barce di Babele, Meduno 2000


U Stantarolu - Le Faucon crécerelle

U Stantarolu le faucon crécerelle

...

Eccu u ventu
chì buffulighja
‘n a curva 'llu to coddu
sariu
eu
com'è u stantarolu
ritinutu
in punta 'lla friccia
pricipitata
par fà ti creda
chì nienti cadi
sparniciati tutti i bulami di l'Arca 'n una risa salvatica
è tu
tu, soca mi vularii bè

...


Voilà
le vent se lève dans la courbe de ton cou
alors
serais-je comme le faucon crécerelle
qui se tient
à la pointe de sa flèche
précipitée
pour te faire croire
que rien ne passe
tous les oiseaux de l'Arche égaillés dans un rire
sauvage
et toi
peut-être
tu m'aimerais
...
...


technorati tags: del.icio.us tags: puesia corsa poesie corse puesia corsa

Citadedda Amara - Citadelle Amère



in una bucìata
un stoccu à u cori
una vodda di renda ti u disiriu è l’odiu
ti cunturighji è voltu i spaddi
à una citadedda amara

in bucca t’aghju
porti chjusi di feli
è 'ssi cateni spissi
à purtà

m’alluntanighju

murtali, culandi,
è po chini ?





Dans un éclat de voix
Une lancinance
Entre deux haut-le-corps
Du désir à la haine
Tu te replies et moi
Je tourne le dos à une citadelle amère
Dans ma bouche des portes fermées de bile
Des chaînes lourdes
Je m’éloigne
Loin, meurtrière… et puis rien
...

A Puesia di Ghjacumu Biancarelli



Sè a me vita

E a me morti

Primma e ultima tarra

Dund'iddu' ùn botta

Ne riminghja

Ne lammaghja falsa

Ma quidda nocca

Quidda filasca

Chi ramentani

E richjarani

U riu














...




Pegnu e 'impegnu

T'avia scontra

E tuttu cambiò

Ancu a pittinera

E tu piddesti capu

Par tutt' e dui

E chi nienti

In fattu

Cambiessi

A me tarra sola

Ti pò

Ringrazià


Ghjacumu Biancarelli, in A Tempara 'lli ghjorna.


technorati tags: del.icio.us tags:

Alberi Morti - Arbres morts

Un crinale irto d'alberi morti


ci segnalava le fini di questa terra


Al di là, quelli che non sapevano temevano


e se uno sapeva


taceva


Stila d' Arba - Brins d'herbe

...


Ghjovanu Capitanu
cadutu
'n i pughjola
Stila d'arba
frisciani
un' aria sibbillea
a senti
a so stodia
?
...
Jeune Capitaine
tombé
dans les collines
Brins d'herbe
sifflent
un air sybillin
l'entends-tu
son histoire
?
...

Roberto GIANNONI

...

Gh'ò provòu pròppio tanto a dî d'e còse
con 'o mezo italian d'a schoea: ma 'a gente,
gh'aveivan tûtti da pensâ a dell' ätro,
e allôa me son çernûo quest' ätra lengua,
che no ò mai sacciûo parlâ e no 'a doevio.
'A l'ëa 'a lengua d'i morti e 'a l'é d'i vëgi.
'A l'é vëgia lê ascì quand'a me piaxe,
e da chì a 'n po' 'a saiâ bèlla che mòrta.
D'e vòtte a mi me sa ch'o segge 'n ätro
quello ch'o parla e no sò mancu ciù
se son bon d'accapîlo... Poi m'appenso
che ghe dev' ëse lì da quarche parte
(o fra mill'anni) quarchedûn ch'o 'o sente.
No sò ben chi : ûn ch'o ghe dagghe 'a mente.


Ho provato molte volte a dire delle cose
nel mezzo italiano che insegnano a scuola : ma tutti
avevano altro a cui pensare,
e così mi sono scelto quest'altra lingua,
che non ho mai saputo parlare e che non adopero normalmente.
Era la lingua dei morti e ora è dei vecchi.
È vecchia anch'essa quando mi piace,
e fra non molto sarà più che morta.
A volte mi sembra che parli un altro
e non so neppure
se son capace di interderlo. Poi penso
che deve pur esserci da qualche parte
(o fra mill' anni) qualcheduno che lo ascolti.
Non so bene chi. Uno che gli presti attenzione.

Roberto Giannoni
...

litteratura del.icio.us tags:

STILLITATA - Coup de Dague

...

Mi vurriu sfà di 'ssa prisenza à i spaddi
a puzza 'llu ghjacaru 'n a ciol' di coddu è l'elettricità chì curri
'n u labirintu di l'ossa
fendu mova
u cori
ùn vurriu micca veda 'ssi tracci chì tu porti sutt'à l'ochja
u to filu appressu à mè ch'è ricunnoscu
à u setanu
vurriu solamenti u silenziu di a bestia morta
maturata 'n un raghju di soli
una stillitata
di silenziu
è di soli

...

technorati tags: del.icio.us tags:

Scritti di u Tunnelu

...




Soca una banda di fandonia curri 'n a foci

spasimati appressu à a vita

com'è ghjàcari

pà a pascitura


Ci sarìa ancu una casa morta


vultarìa i spaddi à u mari


rumendu 'n i scritti sputriti

'lli so mura


una risposta à a quistioni :


a boci 'lla Sfingi rispira


...


Sarìa solamenti u sfiatu d'un trenu chì passa è pesa


a pulvariccia


...




technorati tags: del.icio.us tags:

U Tempu 'lli Fica

...

Supravveni u tempu 'lli fica
u ventu si tira appressu
l'armenti è i ghjorna
'n i straddona
si porta pà i loca idei di parnici
...
calchì cori insuspititu
s'arrughjunighja
par cumpagnìa
a pulvariccia
u lamaghju
suppravveni u tempu 'lli fica
era innaspittatu


technorati tags: del.icio.us tags: